Pamfil Mihai (1953 - )

Pamfil Mihai Nume: Pamfil Mihai
Anul nașterii: 1953
Mediu: Pictură
Descriere:

Personajele lui Mihai Pamfil se desenează continuu pe sine, iar atunci când realizează că au închegat o ,,formă”, se destramă, rămânând stranii năluci. Un spaţiu virtual le absoarbe în spate, le întoarce în sine, făcându-le să plutească confuz între formă şi non-formă între fiinţă şi nefiinţă.

Suportul de hârtie sau pânză este cadrul scenic al acestui demers, acel spaţiu nelămurit, în care motorul formei poate închega o imagine sau o poate distruge. Închegarea de sine a formei se petrece spontan cu dizolvarea, deconstrucţia ei psihologică.

Asistăm la un soi de ,,frică de sine” a formei la convulsiile ei interioare de naştere şi autoasimilare, la aplatizarea lăuntrică a dimensiunilor ei care, în final, îl trimit pe el, personajul desenat, la starea de ,,nălucă”.

Desenele lui Mihai Pamfil sunt veritabile ,,ciuhe de hotar”, însemnând sau desemnând trecerea în ţara informalului, înglobând în ele fracţiuni şi secunde de spaţiu şi neant. Nălucile lui Mihai Pamfil au de aceea o stare de o clipă, asemenea sunetelor, o stare de rugină a nefiinţei.

Sunt concerte ale amneziei, ale nemărginirii interioare, ale neantului lăuntric, ale fragilităţii şi temerii fiinţei de fiinţare, de devenire, de intrarea în corporalitate şi destin. Un fel de amprente iluzorii, cu sonorităţi de o clipă, aleargă tremurând pe câmpia subţire a paginii, alunecând ca nişte umbre carnale pe suprafaţa despletită de sens. Spaţiul hârtiei păstrează doar urma subtila a formei debarasată de apăsarea veşmântului, făcând ca personajul creat să se electrizeze de propriul neant, să plutească în virtual.

Personajele, năluci, dau senzaţia că pot fi scoase din suprafaţa paginii că pot fi reîncărcate cu energie, că funcţionează ,,formal” doar atunci când le priveşti, asemenea unei viori proaspăt abandonate, din ale cărei corzi se mai poate percepe un sfârşit de ecou.

Acesta este Mihai Pamfil: un autor de constelaţii de năluci ce locuiesc pentru totdeauna în non-verbalitatea imaginii în corporalitatea ,,abstractă” a imaginarului. - Ioan Marchiș