Purcaru George Sorin (1971 - )

Purcaru George Sorin Nume: Purcaru George Sorin
Anul nașterii: 1971
Mediu: Sculptură
Descriere:

GEORGE SORIN PURCARU SAU VÎNA DE FIER A POEZIEI Despre fierul viu vorbesc, înainte de toate, lucrările sculptorului George Sorin Purcaru. Purcaru, născut în cetatea siderurgiei, la Dunăre, priveşte fierul în relaţia lui cu focul şi cu apa, elementele eterne ale vieţii. Faptul că la realizarea asamblajelor sale se foloseşte de unealta sudorului, şi nu de nituri, nu ţine, simplu şi placid, de o tehnică de „execuţie”, ci de o poetică. Bucăţile metalice, croite potrivit unui plan elaborat minuţios, însă nu într-atîta înct să descurajeze improvizaţia, vioiciunea surprizei, sînt cusute la flacără, pentru a se asigura intima, organica lor contopire în desenul de ansamblu al obiectului sculptural. Acesta trebuie să rămînă animat, chiar atunci cînd îşi propune să figureze regresiunea spre anorganic, decrepitudinea. Cînd nu este, sculptorul se foloseşte de şocul unor obiecte comune, uzate, descoperite în ambianţă şi inserate, pitoresc, în urzeala metalică. (...) La Purcaru, înfiorările fierului au loc într-un plan din care bestia feroce, fiara a fost alungată. Desigur, după ce va fi fost fiartă, domolită în umorul complex. Tijele sale nu au aspectul băţos al triumfurilor imaginate de atîţia aşi ai fierului, bucăţile de sîrmă utilizate nu înţeapă iar tabla nu taie. Fierul, înmuiat la flacăra aparatului de sudură, cade în picuri de ceară, parcă, pe buza construcţiilor de fier, întîi spre a-i atenua ascuţişul, şi abia apoi pentru a lega între ele componentele metalice. (...)Se văd doar ţevile picioruşelor, fragile ca nişte fluiere de bambus. Efluviile humoristice dobîndesc, pe această treaptă de semnificare, culoarea neagră a apelor otrăvite, pe care însă nu o arată, dintr-o discreţie care e proprie marii arte. Clopoţelul, blocat în structura unor lucrări ale sculptorului, înfăşoară drama într-o muzică mută, prelung, infinit rezonantă! Mihai Pamfil